Era nelipsit de la masa de vară, ținut la rece în butoiul de la beci sau în ulciorul de lut dus la câmp. Cvasul, băutura străveche pe care bunicii o știau, are o scurtă poveste pe care merită să o depănăm la o masă de vară, așa cum o făceau străbunicii noștri.

Astăzi îl regăsim tot mai rar, dar gustul lui acrișor și răcoros a potolit setea generații întregi de gospodari. Hai să vedem de unde vine și cum se făcea.

Ce este cvasul, băutura străveche de pe masa bunicilor

Mulți cred că e doar un suc acrișor. E mult mai mult de atât.

Cvasul este o băutură răcoritoare ușor fermentată, cu sub 1,2% alcool, obținută din pâine de secară uscată și rumenită, lăsată la dospit cu apă, drojdie și puțin zahăr. Are gust acrișor-dulce și o spumă fină, naturală.

I se spune adesea „băutură vie”, fiindcă fermentația lucrează în continuare în sticlă, spre deosebire de sucurile de azi, moarte și pline de zahăr. Cvasul adevărat de casă avea o culoare brună, închisă, și un parfum ușor afumat, dat de coaja bine rumenită a pâinii.

De unde vine cvasul și cum a ajuns pe masa de la noi

Băutura asta e mai veche decât multe state de pe hartă. Documente din Rusia Kieveană o pomenesc încă din anul 989.

Cvasul s-a născut în lumea slavă a estului Europei, unde a fost secole de-a rândul băutura zilnică a țăranilor. Era mai ieftin și mai sigur decât apa nefiltrată, fiindcă fermentația acidă oprea bacteriile dăunătoare.

La noi a pătruns dinspre răsărit, mai ales în Moldova, Basarabia și nordul Bucovinei, unde se prepara în gospodării din pâine neagră. Era nelipsit din casele oamenilor, bogați sau săraci deopotrivă, fiindcă pornea de la lucrul cel mai obișnuit din casă, pâinea de fiecare zi.

Cum răcorea cvasul câmpul și masa de vară de altădată

La coasă, pe arșiță, apa simplă nu ținea setea. Cvasul, da.

Gustul lui acrișor „tăia” setea mai bine decât apa și dădea o senzație de prospețime care ținea oamenii în putere până seară. De aceea era dus la prașilă și la seceriș în ulcioare de lut, ținute la umbră.

Era băutura întregii familii, de la copii la bunici, și își avea locul la masa de prânz, alături de mămăligă și brânză. Din el se făcea și okroshka, o supă rece de vară în care cvasul ținea loc de zeamă peste legume și ouă fierte.

Cvasul tradițional, o rețetă simplă din gospodăria de odinioară

Frumusețea cvasului stă în faptul că nu cere nimic scump. O șarjă de câțiva litri costă sub 10 lei.

Pentru aproximativ 5 litri ai nevoie de:

  • 400-500 g pâine de secară uscată și bine rumenită
  • 4-5 litri de apă fiartă și răcită
  • 150-200 g zahăr
  • 10-15 g drojdie proaspătă
  • opțional, o mână de stafide și câteva frunze de mentă

Pașii sunt cei pe care îi știau bunicile:

  1. Opărește pâinea uscată și las-o la infuzat 6-8 ore.
  2. Strecoară lichidul, adaugă zahărul și drojdia.
  3. Ține la fermentat 1-2 zile la temperatura camerei.
  4. Îmbuteliază, lăsând 4-5 cm gol în sticlă, și mută la rece.

Stafidele puse în sticlă intensifică efervescența. Ai grijă să nu fermenteze prea mult, altfel se face oțet.

De ce revine acum cvasul, băutura din bătrâni

Sticla cu suc carbogazos a obosit lumea. Tot mai mulți caută gusturi naturale.

Cvasul revine pentru că oamenii vor băuturi fără coloranți și fără munți de zahăr, așa cum erau cele de odinioară. Interesul pentru fermentate, alături de kombucha și kefir, a crescut vizibil în ultimul deceniu.

Gospodinele de azi redescoperă rețeta de la bunici și o readuc pe masa de vară. E o întoarcere firească la gustul moștenit și la o alternativă sănătoasă la sucurile de la doză.

Ce să reții despre povestea cvasului

Pe scurt, iată ce merită ținut minte despre această băutură:

  • băutură fermentată din pâine, veche de peste 1.000 de ani în estul Europei
  • a răcorit câmpul și masa de vară în gospodăria de odinioară
  • se face din 400-500 g pâine de secară, 4-5 l apă, drojdie și zahăr
  • fermentează 1-2 zile, se strecoară și se ține rece
  • revine azi ca alternativă naturală la băuturile răcoritoare moderne

Cvasul nu e doar o băutură, ci o frântură din viața satului de altădată, cu butoiul de la beci și ulciorul dus la câmp. E genul de gust care îți aduce înapoi mirosul verii de demult.

Dacă vrei să simți cum trăiau bunicii, încearcă o șarjă acasă. Cvasul, băutura străveche pe care bunicii o știau, merită mai mult decât o scurtă poveste, merită un loc înapoi pe masa ta de vară.