Troscotul ne vine în ajutor în lupta împotriva bolilor bătrâneții

Conform specialistului în fitoterapie, Elena Badea: „Planta este recomandată inclusiv pentru tratarea reumatismului, artritelor, gutei, datorită siliciului conținut, care joacă un rol important în formarea și refacerea țesutului conjunctival, cartilagiilor și ligamentelor (acestea fiind cele mai afectate în boală reumatismală). În plus, efectul diuretic al plantei favorizează eliminarea acidului uric.”

Troscotul poate fi utilizat cu succes în bolile aparatului locomotor, remediile conținute de această plantă fiind indicate și pentru osteoporoză.

După cum spune Elena Badea, „Explicația este legată tot de conținutul de siliciu solubil (organic) care ajută, alături de factorii hormonali, la formarea calciului în oase, benefică în prevenirea și în tratamentul bolii. Bolile bătrâneții, precum ateroscleroza, accidentele vasculare reacționează foarte bine la această plantă, care produce un efect de creștere a elasticității vaselor sanguine, prin conținutul de siliciu și flavonoide”.

Această plantă poate fi utilizată fie ca infuzie, fie ca tinctură sau cataplasmă, dar și sub formă de suc proaspăt.

Specialistul recomandă consultarea unui medic înainte de a urma o cură cu troscot, și explică: „Infuzia se obține din două linguri de plantă măcinată, opărite în 250 ml de apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute. Se administrează două- trei căni pe zi, înainte de masă, îndulcite după gust. Decoctul, în schimb, se obține din patru linguri de plantă uscată, fierte la foc mic în cca o jumătate de litru de apă, timp de 30 de minute. Dacă se folosește intern, se strecoară bine, se completează apa evaporată: Se administrează câte două cești pe zi.”

Decoctul se poate prepara și cu vin, iar produsul rezultat poate fi utilizat și în alte probleme medicale, în afară de cele ale bătrâneții.

„Folosim 75 g de iarbă uscată la un litru de vin alb. Amestecul se fierbe până scade la jumătate și se aplică sub formă de comprese sau spălături pe răni proaspete și sângerânde, având rol hemostatic și cicatrizant” – explică E. Badea.

Prepararea tincturii de troscot necesită ceva mai mult timp: „Avem nevoie de 20 de grame de troscot uscat, care se pun la macerat în 100 ml alcool timp de 10 zile. Se agită de 3-4 ori pe zi, apoi se filtrează și se lasă la decantat în frigider pentru șase zile. Ulterior, se filtrează și se depozitează în sticluțe închise la culoare. Preparatul se poate folosi timp de doi ani”.

Sucul de troscot se obține din frunzele tinere zdrobite și stoarse apoi, prin tifon. Având și el câteva virtuți terapeutice, se utilizează combinat în părți egale cu apă pentru a clăti gura o dată pe zi, după masă, că să tratăm gingiile sângerânde, cu precizarea că, ulterior, timp de 30-40 minute nu se mănâncă și nu se bea nimic. Este util în caz de hemoragii nazale, având rol antiinflamator și hemostatic, dacă este aplicat local, cu un tampon” – explică specialistul, amintind și de cataplasmele cu această plantă, care se obțin din frunzele spălate și zdrobite, și care se aplică direct pe zonele afectate, în vederea vindecării mai rapide.

Precauții

Badea subliniază faptul că troscotul nu ar trebui să se administreze persoanelor aflate sub tratament cu anticoagulante și nici persoanelor care suferă de tromboflebite sau varice.